The Transformative Power of Forgiveness in Christianity

Devotional

Sermon Summary

Sermon Clips

Frumusețea iertării face din ea să fie o caracteristică a creștinului inconfundabilă, aproape inegalabilă. Putem fi buni, putem fi blânzi, putem fi generoși, putem avea voci extraordinare, putem mânui cuvântul, putem fi buni misionari. Și toate aceste caracteristici ale vieții creștinești sunt de un miros frumos, de un miros uneori îmbătător în sensul bun al cuvântului. Însă iertarea este o marcă a creștinului cu adevărat dedicat și pocăit. [00:48:29]

Este fantastic să ierți, dar și să știi că ești iertat, îți creează o stare extraordinară. A ierta și a fi iertat. Să oferi și să primești. Toate acestea, aceste două aspecte, creează un echilibru interior inconfundabil și de neegalat în viața creștinului. [00:51:01]

Când spun balans, nu înseamnă că ele trebuie să fie echitabile, adică să fie egale, să fie simetrice. Mi s-a iertat de șase ori, voi ierta și eu de șase ori ca să înclim balanța. Nu la aceasta mă refer. Nu mă refer nici la intensitate. Mi s-a iertat de zece ori foarte mult, voi ierta de douăsute ori, dar mai puțin doar ca să fie un echilibru și din cantitatea disponibilă de iertare pe care o am, să fac ca lucrurile să se afle cumva într-un echilibru. [00:51:32]

Este greu să ierți. Categorică este greu să ierți. Probabil unora ne vine ceva mai ușor, însă celor mai mulți dintre noi lucrul acesta ne este foarte dificil. Și am stat și m-am gândit că nu degeaba Domnul Iisus Hristos așează în rugăciunea domnească, o rugăciune rostită zilnic de către creștin, de-a lungul istoriei, atunci când chestiunea aceasta era predată oral de la o generație la alta, rugăciunea probabil cea mai cunoscută, conține această temă, tema iertării. [00:52:19]

Dacă ai rostit zilnic rugăciunea Tatălui nostru cel puțin odată, să nu mai zic de trei ori, aceasta ți-ar aduce aminte că tu trebuie să fii un factor... S-ar constitui în felul acesta rugăciunea domnească și ca o prevenție, te-ar preveni să intri în situații în care să fii nevoit să acorzi iertarea și în același timp, dacă ai ajuns în situații în care față de tine s-a greșit, vei fi capabil și vei primi puterea de la Dumnezeu să ierți celor care ți-au greșit. [00:53:10]

Dacă în momentul acesta realizarea importanții iertării oferite din viața noastră către viața altuia s-ar plasa undeva jos, faptul că moartea se apropie ne-ar face să urcăm undeva iertarea la o prioritate de top. Să căutăm să murim cum cu ceilalți? Împă? Împăcați. [00:55:09]

E fascinant de tristă această preocupare de a te împăca pe măsură ce mergi către moarte. Pe câtă vreme în dimensiune creștină, în înțelegerea creștină a vieții, iertarea ar trebui să survină mai devreme tocmai ca să deschidă frumusețea vieții. [00:55:34]

Dacă iertarea ar fi practicată, exersată, degrabă după ce se deteriorează anumite relații, viața creștinilor și viața socială în general ar fi mult îmbogățită de această înțelegere și mai ales de aplicarea acestei înțelegeri. [00:55:54]

Observați cum iertarea și frumusețea ei se decantează pe vreme ce timpul devine mai puțin. Pe vreme ce ne apropiem de finalul vieții, asemenea unei perle, iertarea capătă formă. Dacă la un moment dat ea este difuză, este neclară, lasă că o să iert eu, lasă că facem mâine, lasă că vom drege situația respectivă conflictuală peste o lună, peste două, peste trei, sau lăsăm lucrurile așa, nediscutate, le lăsăm suprești. Observați că pe măsură ce suntem conștienți că viața se va încheia, iertarea se cristalizează, capătă formă și capătă glas. [00:56:15]

Este nevoie așadar să facem din iertarea pe care o acordăm celorlalți o prioritate, o chestiune de top în viața noastră. [00:57:33]

Avem nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu ca păcatele noastre să fie radiate, să fie șterse. Iertarea, în primul rând, este darul lui Dumnezeu pentru omul păcătos. În momentul în care primim iertarea pentru păcatele noastre, acela este momentul zero în viața noastră ca oameni păcătoși. Acolo începe rescrierea vieții noastre spirituale și o nouă șansă ne este acordată. [00:58:19]

Fără iertare, intrarea în viața de creștin și continuarea acesteia ar fi imposibilă. De aceea iertarea lui Dumnezeu este borna zero-kilometrică, borna kilometrică zero în viața noastră. Iertarea lui Dumnezeu este resetarea de zi cu zi, de săptămână cu săptămână, este parametrul pe care Dumnezeu îl trimite în viața noastră din rugăciune în rugăciune în momentul în care noi ne cerem iertare. [00:58:47] (29 seconds) Edit Clip


Iertarea este infuzia de har din partea lui Dumnezeu. De altfel, în limba ebraică, cuvintele har și cuvântul iertare în limba greacă au aceeași rădăcină. Iertarea este har. Fără har nu există iertare. [00:59:14]

Dumnezeu ne iertă pe noi și după aceea noi începem, ne deprindem să iertăm pe ceilalți. Și aici este partea cea mai dificilă. [01:00:00]

În momentul în care vom putea să ne iertăm pe noi înșine, cerând din partea lui Dumnezeu această putere, echilibrul spiritual poate fi restabilit în viața noastră. [01:02:57]

Când Dumnezeu ne trimite iertarea sa, când reușim să exersăm iertarea aceasta împreună cu seminii noștri, când acceptăm iertarea pe care ei ne-o datorează uneori, dar mai cu seamă când îi iertăm, atunci când ei ne-au greșit, există atunci mai multe șanse ca noi să putem fi împăcați prin Iisus Hristos cu noi înșine. [01:03:23]

Avem nevoie să ne privim cu obiectivitate, avem nevoie să ne privim cu acceptare și îngăduință în același timp, avem nevoie să ne dăm noi și noi șanse. Asta nu înseamnă să repetăm păcatul după păcat după păcat, însă avem nevoie să ne acordăm timp pentru a ne întoarce la Dumnezeu. [01:03:53]

Fiul risipitor a avut nevoie să se împace nu doar cu tatăl său, ci a trebuit să se împace cu sine și cu situația sa și trecând mai departe, să fie restabilit la demnitatea pe care a avut-o înainte. [01:04:14]

Dumnezeu să ne binecuvânteze și să ne dea iertarea în această întrăită dimensiune. Să primim iertarea Lui, să o exersăm împreună cu cei din jurul nostru și să ne iertăm pe noi înșine, acceptând Harul Lui Dumnezeu în viața noastră. Dumnezeu să ne binecuvânteze. Amin. [01:04:30]

Ask a question about this sermon